Spatiu si Timp
Prof.Valer Vasile Demian, IM ICCF
Exista un Spatiu randuit oamenilor, neamurilor, un loc unde se simt Acasa. Loc ce se cuvine a fi bine gospodarit si stimat. Omul este zamislit din lutul si efluviile locului care il inviaza. Sentimentul din adancuri resimtit prin veac da seama de inradacinarea neamului romanesc in Satul vesnic tutelar. Atatia venetici au venit, au stat ceva timp - uneori prea mult - si au plecat. Respinsi de spatiul nostru, prieten vital numai pentru noi.
Un asemenea Spatiu nu este extensibil. Daca un neam se umfla ca Broasca, va sfarsi prin a crapa, vezi soarta atator imperii. Nu este de mirare ca cel ce pleaca spre zari este un depeizat si pana la o acomodare cu vibratiile noi, pana la a fi acceptat de geniul locului, va trai un Timp inconsistent.
Spatiul Timp este insular si o reasezare personala se face cu scrasnet. Insul poate sa-si lepede pielea pentru a incerca o alta, dar pentru neamuri e inca si inca mai greu.
Timpul recent al imigrarilor si globalizarilor include o tulburare a apelor in care pescuieste fiara lasa. Multi ingineri sociali sunt filoromani caci se nevoiesc sa paraseasca din tapul ispasitor si capra vecinului, pe iedul recent cu platfus intelectual.
Amarul zeflemist Cioran vede ca are impact in Istorie numai demersul expansiv si furios. Este aceasta cea mai buna dovada ca Timpul nostru este iesit din matca . A corecta asemenea tendinta pernicioasa nu este deloc usor. Sa observam cum sunt priviti colonistii de cei din rezervatii sau din atatea Cecenii, ce greu se alcatuieste un fluid de omenie cu dublu sens.
Se cauta o solutie pentru Orientul Mijlociu cu implantari si piele de leopard. Demers pagubos si condamnat.
Spatiul trebuie alocat de Istorie, de Morala sau, in fine de un Tribunal International.
Daca ar exista un asemenea Tribunal as propune ca prim pas necesar inapoi spre normal, orizontul frontierelor din ?38. Desi pe esichierul recent al politichiei mondiale sunt prea multi pisichieri.
Slaba si tarzia consolare este ca cine nu-si gospodareste cinstit Spatiul, va culege un nou Timp.
Arad, 24 septembrie 2002
© 2002 Valer Vasile Demian