C´est á prendre ou á laisser
Prof.Valer Vasile Demian, IM ICCF
Adica, mai pe romaneste, ori o apuci, ori o lasi balta.
Noroadele din mult incercatul sud-est European tanjesc de multa vreme dupa liniste, dupa normalitate. Dorinte contrate de prezenta teribila a unor hraparete imperii in zona. Este un destin cam nedrept pentru pamanturi care au suportat navaliri, salasluiri, dislocari de populatii, holocauste. Un adevarat cazan in fierbere continua.
Dornic de un pic de liniste, romanul isi leaga - acum la inceput de mileniu - sperantele, de sistemele de integrare europeana. Este o quasi unanimitate care da seama de un instinct sigur, un simt al primejdiei. Justificat de vantul Siberian care trage pe sub usa dinspre nord-est. Unde avem teritorii romanesti date altora in administrare, de atlanti si transatlanti.
Numai ca diversi demnitari europeni dau glas unor indoieli, cum ca putea-vom oare indeplini conditiile de toate felurile? Este neindoielnic faptul ca nu le vom putea indeplini curand. Si atunci se pune acut problema: ori ramanem o rascruce pentru tot felul de vanturi, ori suntem preluati ca atare si ajutati sa scapam de potaile tranzitiei, pentru a asigura o Dunare de jos, pasnica si profitabila pentru comertul European, ax al echilibrului continental.
Exista riscuri. Daca omul este un animal care se dizolva in timp - in timpul patafizic -, sperantele de securitate ale mult incercatei natii se pot dizolva in balta CSI.
2007 e aproape, dupa colt.
Arad, iunie 2003
© 2002 Valer Vasile Demian