Viata si moartea articolului meu
-inconjurul unui articol in 3 zile-
Prof.Olimpiu Urcan
Nasterea
- Impinge!Impinge!! , striga doctorul sperand ca micuta fiinta, care tocmai se pregatea sa paraseasca pantecele mamei sale, sa fie sanatoasa in drumul sau initiatic spre aceasta lume prea putin sanatoasa....Nu! Cititorul acestor randuri nu trebuie sa isi faca probleme...Nu a gresit revista! Acesta nu este un magazin medical..Este o revista de sah, fara indoiala...Ca atare, intrebam pe creatorii de productii sahiste, cati dintre ei nu s-au simtit in pozitia mamei cand isi lansau produsele efortului lor spre lumea sahista ? Pentru ca a scrie un articol sahist, spre exemplu, este foarte asemanator cu a da nastere unui copil care, desemnat la o existenta terestra, cu timpul se va dezvolta, creste, bucura de fericire, imbatrani si muri...
Autorul acestor randuri intentioneaza sa patrunda in culisele creatiei de acest tip si nu poate porni investigatia sa decat de la o experienta personala. Prestigioasa revista Correspondence Chess News publicase in nr.75/2002 articolul meu numit The McDonaldization of Chess, a carui poveste poate servi ca model, speram interesant pentru cititor, al sus mentionatului travaliu. Dorim sa inversam destinul clasic al oricarui articol: care e publicat, citit, amintit si apoi uitat intr-o revista atent depozitata intr-un morman de literatura sahista...Intentionam sa surprindem miscarea din spatele scenei, unde tocmai se joaca piesa, la fel ca si linistea de dupa cronicile mai mult sau mai putin favorabile.
Ideea respectivului articol s-a nascut intr-o noapte fara somn si cu luna plina coborand una dintre stradutele transilvanene ale unui orasel incarcat de istorie si notam cu incantare cum ambianta istorica se pastra atat de bine la adapostul noptii...Computere inchise, masini in garaj, bancomate in repaos, semafoare inactive...doar ziduri medievale si vestigii ce se luptau cu timpul, urme ale vechiului care parca noaptea isi retraiau o viata nelegitima in timpul zilei cand tehnologicul si informatizarea dominau minti si energii...Ajuns acasa, am scris urmatoarele randuri adresate mediului sahist...
McDonaldizarea Sahului
Recent, am redescoperit o veche fotografie din copilaria mea dintr-o gradinita in Romania Comunista. Ma arata pe mine tinand in brate o papusa McDonald, si de fapt, lucru care acum ma face sa zambesc, imi amintesc foarte bine ca chiar din momentul in care am gasit acea papusa neobisnuita printre celalalte jucarii, nu i-am mai dat drumul niciodata pana nu am parasit gradinita. Ma fotografiam cu ea, serveam masa alaturi de ea, jucam fotbal cu ea si asa mai departe...Cumva stiam ca era speciala intr-un fel. Nu era chiar usor sa gasesti o papusa americana intr-o tara comunista...Nu cu mult timp in urma, am urmarit pe Discovery Channel un documentar despre fricile psihologice ale Razboiului Rece. Am vazut imagini cu copii de gradinita ale caror joc era intrerupt de alarmele exercitiilor in eventualitatea unui atac nuclear. Toti fugeau in adaposturi, scapandu-si papusile Mickey Mouse pe jos. Cand obisnuiau sa ne antreneze si pe noi in situatiile de incendiu, imi amintesc ca nu uitam niciodata sa il salvez si pe micutul McDonald...
Pentru iubitorii sahului de azi, un computer infuzat cu imense baze de date nu reprezinta altceva decat ceea ce pentru mine era acea papusa McDonald. Cred ca lucururile noi ne atrag atat de mult incat suntem dependenti de ideea de noutate in tot ceea ce intreprindem. Cautam cel mai nou serviciu de telefonie mobila, cea mai noua idee de moda venind din Italia, ultimele noutati despre clonare, iar cei absorbiti de sah sunt avizi dupa noutati teoretice. Suntem devorati de dorinta de a vedea ce e nou in linii de joc foarte populare si citim reviste de sah din Canada pana in Indonezia cautand inovatii, noi idei sau noi jucatori de top. Societatea noastra bazate pe informatie ne prescrie retete pentru progres rapid, lansandu-ne intr-o excursie spre viitor in timp ce aseaza trecutul in urma noastra definitv. Ne elimina necesitatea unei oglinzi retrovizoare. Nu avem voie sa privim in urma intr-o astfel de excursie.
Pe baza unor analize sociologice si pe baza experientei mele de istoric, urmatoarea teza va fi inaintata si sustinuta - si anume, ca societatea sahista globala traieste pericolul inchiderii sahului contemporan intr-o "cusca de fier " de inspiratie weberiana care in fapt ameninta intreaga noastra societate. In sustinerea unei asemnea teze, voi apela la o schema sociologica teoretica dezvoltata de catre George Ritzer la inceputul anilor ' 90. El a dezvoltat conceptul de "McDonaldizare a societatii" pretinzand ca suntem martorii unui nou model rationalizant incarnat in societatea fast-food. Care poate deveni un sistem care ne poate controla utilizand eficienta, caculabilitatea, predicitibilitatea si substitutia umanului cu tehnologie dezumanizata, prinzandu-ne intr-o cusca rece care isi raspandeste modelul in intreaga lume.
Parafrazandu-l pe Ritzer, care intreaba retoric unde este vechea arta culinara intr-o era dominata de Big Mac, eu trebuie sa intreb unde este vechiul si bunul sah intr-o era unde toata lumea are un laptop pentru a juca sah la nivel performant ? Sunt convins ca efectuand amintita excursie in viitor fara a ne repara oglinda retrovizoare inseamna dezastru. Ea reprezinta trecutul nostru, identitatea noastra, iar formula Gens Una Summus nu are nici o semnificatie altfel. De ce? Pentru ca ea implica nu doar o fraternitate orizontala a iubitorilor de sah din intreaga lume, ci reprezinta si o solidaritate verticala - temporala in sensul unei fraternizari cu mostenirea istorica a sahului si cu o misiune sahista asumata. Privind societatea sahista de azi, as vrea sa vad o lume minunata, asa cum isi dorea si Louis Armstrong. Totusi nu pot vedea cu inima impacata copii crescand in fata monitoarelor indiferent cat de 'profunde' sunt acestea. Anand avea dreptate : " Daca nu esti mare maestru la 14 ani, poti sa uiti!". oricum , cred ca inainte de a deveni mare maestru , mai important este sa intelegem ce reprezenta un mare maestru intr-o era in care erau angajate abilitatile umane si nu vreo masina sofisticata care executa procesul rational in locul nostru. Reintoarcerea la clasici trebuie sa fie un imperativ astazi, dar nu doar colectionandu-le partidele in bazele de date. Trebuie sa le redescoperim povestea, destinul si contextul lor istoric intr-o asemenea maniera incat sa le serveasca ca model copiilor nostri care iubesc sahul. Ei bine, sa ma scuzati daca intr-un copil de 13 ani care joaca la fel de bine ca si Kasparov doar utilizand un aparat de sah electronic, vad mai degraba un tip dezumanizat decat spiritul uman la inaltimea sa !
Computerul de sah a devenit la fel de popular ca si bancomatul, cardul electronic si alte mijloace electronice. ATM-urile, scanerele din supermarket, camerele video de la coltul strazilor si din magazine, avioanele cu pilot automat, executa o activitate pe care pana nu demult apartinea omului. Intr-adevar, birocratia nu mai reprezinta modelul rationalizant, asa cum sustinea Max Weber. Ecranele mari sau mici fac totul in locul nostru utilizand formule militare de tipul " Introduceti acum", " Tasteaza ", " Verifica din nou" si asa mai departe. Daca in sec. XIX si sec. XX puteam vedea niste gentlemeni jucand o partida de sah, inconjurati fiind de spectatorii care incercau sa le inteleaga manevrele savurand in acelasi timp un pahar de whisky, astazi putem vedea turnee mamut de sah cu table electronice care nareaza toata povestea ascunsa a jocului, in timp ce noi servim pop-corn ca la cinema. Urmarim un film predictibil participand la un mare turneu de sah. Nu mai exista mister in jurul jocului astazi...Utilizand astfel de masini pentru a ne face treaba mai usoara, afecteaza creativitatea noastra fara indoiala. Astazi, mai mult ca oricand, auzi mari maestri spunand cu tristete : " Ei bine, amintirea mea a variantei s-a dovedit a fi insuficienta..."cand rezuma o infrangere. Toti adoram show-ul, gustand fiecare secunda cand Deep Thought l-a obligat pe Kasparov sa cedeze. Nu ne putem opri sa nu utilizam computerele pentru a vedea unde am gresit in partidele noastre, uitand totul despre revistele vechi,despre jucatorii vechi si vechile batalii sahiste, pe scurt despe lectiile sahului vechi.
Telemarketing-ul, voci robotice, coduri pin, ecrane peste tot, computere de mare viteza...Ei bine, pentru mine suna ca si 1984 al lui Orwell ! Masinilie electronice de sah sunt recomandate pentru viteza lor de calcul, pentru eficienta si pentru ca ne fac sa credem intr-o opinie exacta a ceea ce se intampla pe tabla de joc. Ca si un aparat electronic de gatiti, ele ne spun ce treaba buna pot sa faca in doar 30 de secunde...De ce avem nevoie de aceasta? Pentru ca intr-o societate rationala, oamenii vor permanent sa stie ce ii asteapta in orice circumstante.Ei vor ca sandwich-ul pe care tocami l-au comdata sa fie exact ca cel de ieri, iar daca castiga cu Indiana Regelui in ultima runda jucata, ei intentioneaza sa o foloseasca din nou pentru ca cred ca lucrurile nu pot fi mult altfel odata dovedita eficienta...Rutina este peste tot prezenta, de la Hollywood la meciurile pentru campionatul mondial de sah. Din studiouri sau institutii organizatoare emana aceleasi tipuri de personaje si actori ( va mai amintiti de meciurile Karpov-Kasparov?) iar scenariile pot fi rulate la nesfarsit.Pentru ca profiturile sunt mult mai predictibile in acest mod. Oamenii nu mai merg la camping de dragul naturii. Ei doresc ca impredictibilitatea sa dispara."Avem absolut totul aici...Nu conteaza daca ploua sau cat de tare sufla vantul", ar spune un excursionist asezat comod in rulota sa cu aer conditionat. In aceasi maniera in care un copil marturisea ca ii place sa stea in Mall tot timpul pentru ca acolo vremea era la fel permanent, indiferent de ce intampla afara. In mod similar, folosim un computer de sah sa ne ducem la indeplinire agenda sahista pentru ca dorim sa eliminam orice eveniment nedorit care ne-ar putea altera rezultatele. Devenim nesiguri cand nu le folosim, dorindu-le ca si companioni permanenti ai procesului nostru de gandire.
Il rog pe amabilul nostru cititor sa nu considere aceste randuri ca o piesa de propaganda anti-progres. Departe de mine aceasta intentie.Mari realizari au rezultat in urma inovatiilor tehnologice. Dar, totusi, continua rationalizare prezinta un pericol. Exista o irationalitate a rationalitatii, fara indoiala. Sistemele rationale emana in mod inevitabil o serie de irationalitati care limiteaza si adesea infrang rationalitatea. Avem, spre exemplu, cozi interminabile la McDonald's, iar bancomatele ne utilizeaza ca muncitori neplatiti si cel mai adesea ne fac si necazuri! Apoi,cati mari maestri nu au pierdut partide de sah urmand orbeste recomadarile programelor lor de sah?
Apasand un buton si bucataria noastra se transforma intr-o statie mecanizata astazi. Membrii familiei intra, apasa cateva butoane, servesc ceva si pleaca. Pentru a curata nu trebuie decat sa aruncam acele, atat de comune astazi, farfurii de plastic. Aceasta este cina din zilele noastre! Am doar 25 de ani dar ador stilul vechi. Nu sunt foarte impresionat de o partida lunga si frumoasa, jucata prin email de catre doi ingineri care folosesc extensiv computerele de la birou! Prefer mai degraba o partida veche, unde mutarile slabe se combina cu manevre subtile si incantatoare, dintr-un salon european de la inceputul secolului XX, la fel cum ador sa prepar eu insumi o cina logodnicei mele in loc sa comand o pizza sau sa folosesc cuptorul cu microunde! Si mai degraba optez pentru atmosfera fierbinte a Havanei daca astfel pot evita un adversar care refuza sa creeze si imi replica cu un laptop infuzat de informatii sahiste...
Traim pericolul crearii birocratului sahist neglijand aspectul uman al fenomenului sahist si aruncand in spatele nostru mostenirea istorica. Reclamele TV pentru seturi de sah electronice si lanturi de magazine in intreaga lume cu acelasi profil sunt semnele unei noi industrii sahiste care urmareste profit. Ca orice industrie, ea are un muncitor in interior, muncitorul sahist.Ce spuneti despre o revolutie sahista pentru reintoarcerea la mostenirea noastra, care este, inainte de toate,umana. Eu sunt un om al actiunii, credeti-ma. Chem instalatorul daca chiuveta s-a stricat. La fel, chem istoricii sahisti sa repare oglinda retrovizoare pe care am mentionat-o mai inainte. Pentru ca este singura oglinda pe care merita sa o pastram ca iubitori de sah!
Celebrarea si fericirea
Imi amintesc ce fericit fusesem la celebrarea majoratului meu...Nu realizam ca mai trecuse un an, ca intrasem in primul an din restul vietii mele...La fel, marturisesc ca fusesem extrem de fericit cand citeam pe The Correspondence Chess Message Board (TCCMB) pe Internet reactiile provocate de articolul meu...Nu realizam ca treceau zile din viata productiei mele...Ca ea va muri chiar daca deocamdata se bucura de recunoastere si dezvolta energii in jurul ei...
5 Septembrie....Initial, chiar inainte de a fi publicat, articolul meu fusese obiect nou intr-o disputa amicala de idei mai veche dintre MI Valer Demian Eugen (sahist roman stabilit in Vancouver, Canada) si editorul sahist Steve Ryan, fervent militant pentru lupta contra computerelor in lumea sahului:
Valer Demian:"Steve, m-am gandit ca poate esti interesat sa citesti articolul lui Olimpiu Urcan din CCN,75"
Steve Ryan: "Draga Eugen, chiar daca cred ca aceasta nu este decat o alta capcana tipica tie, il voi citi, pentru ca daca este o capcana de a ta nu o sa am probleme ca de obicei...dar astept publicarea revistei pe Internet ca tot omul obisnuit, pentru ca nu am abonament..."
Valer Demian: "Crede-ma, articole ca acesta te vor ispiti sa te abonezi...la fel cum o sa ma rogi sa iti acord dreptul de a republica articolul in jurnalul IECC"
6 Septembrie....Editorul CCN John Knudsen anunta publicarea oficiala a numarului 75 din CCN. Steve Ryan este incantat de continutul articolului meu...iar profetia prietenului meu din Vancouver se traduce in realitate.
Steve Ryan: "Eugen, ai si tu dreptate macar o data...Doresc sa republic acest articol in ChessBits. Cui trebuie sa cer permisiunea pentru a face acest lucru?"
Valer Demian: "Steve, ai suferit o operatie pe creier si ai uitat adresa mea de email??"
Steve Ryan: "Nu, draga Eugen...dar sa nu imi spui ca tu esti autorul acestui articol sub un pseudonim...mai degraba as crede in Sasquatch, Monstrul din Lockness sau in existenta vietii inteligente in Vancouver...De cand te cunosc, stiu ca esti de partea motoarelor de sah...Sau ai vazut si tu in sfarsit realitatea? Oricum, cer oficial permisiunea de a republica acest articol, indiferent cine l-a scris."
In cursul aceleasi zile, toti colaboratorii publicatiei amintite primesc un email de la editorul de stiri si managerul CCN, Grayling V.Hill, care tocmai desfasura o partida cu un olandezul Robert Leemans in Champions League, care a tinut sa precizeze urmatoarele despre numarul 75 al CCN: "Numarul 75 este unul dintre cele mai bune numere care au iesit vreodata...Calitatea articolelor si a comentariilor este foarte ridicata. McDonadization of Chess by Olimpiu Urcan-Magnific!!!!"
7 Septembrie... Garry Good: "Recunosc in acest articol intentia si tendinta unei reintoarceri la sahul romantic...Acest Olimpiu Urcan merita sa fie un membru de onoare al Gambiteers Gulid, iar cuvintele sale se regasesc deja in Hall of Fame al site-ului nostru.Inteleg de ce Neil Brennnen a fost incantat de acest articol..."
Neil Brennen: "Da, sunt de acord cu ideea autorului acestui articol. Odata, participam un seminar despre Lasker, tinut de un foarte cunoscut autor sahist astazi...Si l-am intrebat de ce nu isi organizeaza un curs despre Lasker. Mi-a raspuns ca deschiderile jucate de Lasker nu mai prezinta nici o importanta pentru sahul modern.De parca, doar deschiderile ne-ar interesa la Lasker...Da, am fost uimit si incantat de acest articol..."
Moarte sau reincarnare ?
" Fie copiii tai sa traiasca vremuri interesante " este unul dintre cele mai caustice blesteme chinezesti. Vremuri interesante a trait si articolul meu...dar ele au trecut...el zace acum in arhiva CCN, un fel de cimitir al ideilor...Cel putin asa credeam. Pana in momentul in care editorul Steve Ryan a insistat sa republice acest articol in Chess Bits. Apoi, revista indiana Chess Mate s-a oferit si ea sa republice acelasi articol...Si iata cum productia mea se reincarna, profita de o noua viata! Pentru ca ideile nu mor...ele se odihnesc si revin, cuceresc cetati care rezista tunurilor. Astfel, autorul acestor randuri trebuie sa isi amane tristetea pe care a crezut ca o inregistreaza odata cu saparea unei noi gropi in arhive...
PS: Journalist Online 7 octombrie 2002. Cere permisiunea de a-l retipari si el.
© 2002 Olimpiu Urcan