Campionatele Europene pe echipe
Intre fictiune si realitate
de Mihail Marin, mare maestru
international
Citind articolul referitor la
Europenele pe echipe, semnat Mihai Ghinda si Mircea Pavlov (dar redactat de
Mihai, daca e sa ne ghidam dupa felul in care este folosita persoana 1 la
singular) am constatat cateva grave (desi, sunt convins, absolut involuntare)
distorsionari ale adevarului. In cele ce urmeaza, ma voi opri asupra celor mai
semnificative momente; ar fi o prea mare risipa de timp si spatiu sa subliniez toate devierile de la realitate comise
de cei doi autori. Cei care sunt interesati de versiunea mea asupra acestui
campionat, sunt invitati sa rasfoiasca buletinul intern al F. R. Sah sau sa
viziteze site-ul sahist administrat de Marius Ceteras http://www.romanianchess.org
In articolul mentionat se
scrie : [...] acum catva timp (cca.2 ani),
in mai multe publicatii dl Marin a afirmat clar că NICIODATA nu
beneficiase de serviciile unui căpitan de echipă competent,
clasificandu-si căpitanii de echipă in diverse moduri putin placute
si ofensand in corpore pe toti tehnicienii romani sub conducerea cărora
jucase in lunga sa carieră.
Ca orice bun roman
eu m-am distrat o vreme, amuzandu-ma de
Maitre Mircea Pavlov, care se
dădea în ceasul mortii să afle în care grupă de nepricopsiti se
găsea el, jinduind măcar la titlul de inimos dar nepriceput.
Este o diferenta ca de la cer la
pamant intre ceea ce am scris eu si aceasta interpretare abuziva data de Mihai
Ghinda. Singurul fir de adevar este legat de faptul ca Mircea Pavlov este cu
adevarat unul dintre cei mai inimosi capitani de echipa pe care i-am avut
vreodata, dar termenul nepriceput
nu figureaza in articolul meu de atunci. In plus, in cea mai recent publicata
carte a mea (Secrets of Attacking Chess, iunie 2005) am explicat pe parcursul
unui capitol intreg rolul pe care Mircea l-a avut in partea finala a anilor ’90
in dezvoltarea mea ca sahist. Am facut aceasta in numele adevarului si in ciuda
faptului ca Mircea a raspandit in ultimul timp nu putine zvonuri calomnioase si
absurde despre mine.
Urmatorul pasaj mi se pare si
mai greu de inteles : Insa brusc zambetul mi-a dispărut, aducandu-mi
aminte că ani de zile prin
anii 80 MMI Marin jucase sub conducerea mea la Politehnica-Universitatea
Bucureşti şi pe urmă la echipa olimpică în anii 1994-1996,
cand venea silitor la antrenamentele săptămanale cu caietelele sub
brat.
Trebuie subliniat din start ca
eu nu am fost niciodata elevul lui Mihai Ghinda.
In perioada studentiei, aveam
intr-adevar obiceiul de a veni de 2-3 ori pe saptamana la club cu caietul sub brat dar aceasta numai pentru
a asista la antrenamentele marelui maestru Theodor Ghitescu, cel caruia ii
datorez in buna masura prima mea calificare la Interzonal. Mai mult, in
momentul in care, ca urmare a restructurarii echipelor Politehnica Bucuresti si
Universitatea Bucuresti, am devenit coleg
de echipa cu Mihai, acesta mi-a pus cat se poate de clar in vedere ca nu sunt
binevenit la antrenamentele sale, deoarece apartin grupei lui Theodor Ghitescu.
E adevarat ca am fost prezent la 1 sau 2 astfel de sedinte conduse de Mihai, dar aceasta numai in calitate de invitat special (si nicidecum ca elev), pentru a demonstra partidele care imi adusesera calificarea la Interzonal. Iar daca au existat si caiete la acele antrenamente, ele cu siguranta ca nu au fost ale mele.
In legatura cu perioada
1994-1996, consider ca numai o totala si inexplicabila lipsa de modestie l-a
putut face pe Mihai sa considere cele 3-4 ocazii in care echipa olimpica s-a
intrunit in prezenta sa drept antrenamente.
Trecand la analiza tehnica a
evolutiei echipei noastre si a activitatii mele in calitate de capitan, Mihai
bate multa moneda pe faptul ca, in meciul cu echipa din Azerbaidjan, Costica
Lupulescu a jucat cu negrele varianta pionului otravit. Intreaga argumentatie a
lui Mihai este extrem de logica si coerenta, dar exista o singura problema:
punctele de pornire sunt pur imaginare si, in esenta, complet gresite. Nu este
vorba de niste inexactitati sau scapari, ci de o rasturnare a realitatii cu
susul in jos. Ceea ce se doreste probabil o analiza profunda din partea unui
specialist nu este decat o inechivoca dovada de superficialitate.
Sincer, pragrafele scrise pe
aceasta tema imi fac in mod indirect un serviciu, prin faptul ca, in cele ce
urmeaza, voi avea un motiv sa dezvalui unele aspecte ale pregatirii meciurilor
sustinute de echipa noastra la Goteborg. Nu am facut-o in articolul meu
anterior deoarece nu am dorit sa fiu banuit ca incerc sa bravez intr-un fel sau
altul, la capatul unui campionat incheiat nefast pentru echipa condusa de mine.
Rezumand repetatele ocazii in
care articolul face referire la acest episod, retin urmatoarele:
Mihai considera ca eu ar fi
trebuit sa analizez cu atentie stilul si repertoriul lui Guseinov si sa ii
recomand lui Costica sa evite varianta pionului otravit, (terenul de vanatoare al adversarului sau,
dupa expresia autorului), in care acesta se
simte ca pestele in apa. Mihai il mai numeste pe Guseinov un jucator extrem de violent in atac si ofera
doua solutii alternative: 1-alegerea unei variante pozitionale de genul Karo
Cann sau 2-introducerea in echipa pe masa a 4-a a lui Parligras, deoarece
Guseinov nu se simte bine in
varianta predilecta a acestuia, Siciliana Sveshnikov.
Intamplator (sau poate nu) am
analizat impreuna cu mezinii echipei toate aceste posibilitati si iata
concluziile noastre de atunci:
1-Guseinov are un scor excelent
(in jur de 75%) in variantele de evitare a Sicilienei Sveshnikov (bazate pe
3.Cc3). Mai mult, lui Mircea aceste variante ii erau extrem de incomode.
Contrar parerii lui Mihai, noi am considerat ca Guseinov s-ar simti foarte
bine daca Mircea ar fi adversarul sau direct.
2-La momentul respectiv,
Guseinov avea scor negativ (-1) in varianta pionului otravit. El invinsese,
ce-i drept, doi jucatori destul de modesti (2108 si 2237) dar pierduse la nu
mai putin de 3 adversari a caror medie Elo este inferioara propriului rating.
La aceste partide se mai adauga o remiza cu un jucator mediocru. Cat de departe
este aceasta statistica de imagina unui teren de
vanatoare personal al jucatorului azer...
3-Pe parcursul ultimilor ani, am
avut ocazia sa disput cu Guseinov suficiente partide pe Internet, in ritm rapid
(25 de minute) sau blitz, pentru a-mi forma o imagine destul de clara asupra
stilului sau de joc. El este un jucator de factura clasica, dispunand de un fin
simt al initiativei si o buna tehnica de final, dar in nici un caz un violent jucator de atac. De altfel,
victoria sa la Costica se apropie destul de bine de perceptia mea. Nimic
complicat sau violent, numai respectarea principiilor clasice de dezvoltare.
Din momentul in care a obtinut un avantaj clar, el nu a grabit evenimentele, ci
a incercat in primul rand sa evite o cat de mica tulburare a apelor.
4-Tot din proprie experienta
stiam ca nu este bine sa ii lasi lui Guseinov avantaj de spatiu in pozitii
linistite de genul Pirc sau Caro-Kann. Statisticile sustin acest punct de
vedere: scorul obtinut de Guseinov cu piesele albe in Caro-Kann este cat se
poate de multumitor. In plus, in ultimii ani Costica a jucat numai ocazional
aceasta deschidere care, ce-i drept, a facut parte din repertoriul sau de baza
in perioada copilariei. A reveni din senin la o deschidere aflata sub lupa
discutiilor teoretice la cel mai inalt nivel, numai pe baza «amintirilor din
copilarie» pare a fi un pas cel putin riscant.
5-Exista si ceva adevarat in
cele scrise de Mihai : Costica avea experienta relativ redusa in varianta
pionului otravit. Cu toate acestea, el avea schema extrem de bine pusa la
punct, cel putin atat cat am avut timpul sa verificam impreuna. In caz ca
aceasta varianta nu i se potriveste din perspectiva stilului de joc, este in
cea mai mare parte vina antrenorului personal al lui Costica. Jucatorii vin
(sau ar trebui sa vina) la echipa nationala cu un repertoriu extrem de bine
conturat; este imposibil sa cladesti ceva pe loc nebatatorit in conditiile
timpului extrem de limitat disponibil inaintea partidei.
Mihai se lanseaza intr-un atac
virulent, presarat de ironii de gust destul de indoielnic (poate gresesc, este
vorba de o parere subiectiva) impotriva celor mai buni doi jucatori ai tarii.
Argumentatia sa se bazeaza pe rezultatele «negative» (in mod curios, +1 este
considerat negativ in articol; nu cred ca matematica s-a modificat intr-atat in
anii care s-au scurs de cand am terminat facultatea) obtinute de cei doi in
competitiile pe echipe din ultimii 6 ani. Nu am de unde sa stiu in ce masura
vor fi afectati Dieter si Andrei de acest articol sau cum vor reactiona ei, dar
as dori sa fac niste precizari.
1-Dieter a venit la Goteborg
dupa cel mai mare succes inregistrat vreodata de un sahist (sau o sahista) din
Romania: cucerirea titlului de Campion European Individual. In conditiile in
care in saptamanile dintre cele doua competitii el a fost pur si simplu asaltat
de elementele mass-media pentru inteviuri, este usor de imaginat gradul avansat
de oboseala in care se afla el la inceperea competitiei. Cu toate acestea, el a
obtinut a doua performanta Elo a echipei: 2664 fata de 2692 in cazul lui
Vladik, cu specificarea ca Dieter a intalnit adversari mult mai puternici. Stim
cu totii ca este mult mai greu sa iti confirmi valoarea in partide disputate in
compania unor jucatori de inalt nivel.
2-Andrei Istratescu este autorul
celui mai bun rezultat al echipei noastre la Olimpiada de la Bled, disputata in
2002, deci inclusa in perioada acoperita de analiza statistica a lui Mihai.
Trebuie mentionat ca la acea Olimpiada Romania a disputat in nu mai putin de 3
runde consecutive meciul cu numarul 2 al zilei, ceea ce arata ca nu a fost
nicidecum vorba de o totala lipsa de forma a celorlalti jucatori. Andrei a fost
cel mai bun dintr-o echipa cu evolutie remarcabila, cel putin pana la un anumit
moment dat.
3-Dupa cum am mentionat la
vremea respectiva, apreciez in mod deosebit atitudinea lui Dieter la Olimpiada
de la Calvia (2004). Cu toate ca el a fost complet iesit din forma, Dieter nu a
solicitat iesirea din echipa, lucrul care din motive pur egoiste i-ar fi putut
conveni de minune. Dupa un start sovaielnic, el si-a impus sarcina de a tine
masa 1. In acest fel, si-a asumat riscul de a pierde zi de zi cateva puncte la
Elo (mai bine de 20 in total, extrem de dureros intr-un moment in care el parea
atat de aproape de bariera 2700) pentru a nu destabiliza echipa.
4-Contrar parerii lui Mihai,
exista un risc destul de mare ca acesti doi minunati jucatori sa treaca la un
moment dat pe lista Elo a altor tari. Acest risc vine exact din partea unor
astfel de comentarii, facute de cei care nu stiu sa discearna (si cu atat mai
putin sa respecte) adevaratele valori. Se confirma de fapt adevarul cunoscut de
mii de ani ca nimeni nu este profet in tara lui.